Pământ sunt şi Pământ am fost „dintotdeauna”. Dar – oare – voi rămâne Pământ şi de acum înainte?
În urmă cu 4 milioane de ani ai apărut tu, omule. La început ai fost „timid” şi deloc invaziv pentru mine. Apoi te-ai dezvoltat, tot mai mult şi mai mult, şi - fără a ţine seama de mine, crezând că am resurse inepuizabile – mi-ai stors energia şi m-ai ostenit ca pe un sclav.
duminică, 29 noiembrie 2009
luni, 2 noiembrie 2009
Ecostart - Zăvoi, cîmp
Sîmbăta asta anunțasem o acțiune de curățenie în zona mea. În ciuda reclamei, pe net (blog + facebook) și prin fluturași în cutiile poștale ale vecinilor, ne-am strîns doar 5 oameni, trei mari și doi mai mici, adică ai mei copii. Am avut și sprijinul Primăriei Sibiu, care ne-a dat saci de gunoi (din ăștia au mai rămas pentru acțiuni viitoare), mănuși de plastic (le-am folosit pe ale noastre așa că mai avem și din astea), plus că au vorbit cu cei de la Schuster Ecologic să treacă să recupereze sacii de gunoaie adunate de noi, pentru că în zona aia nu sînt containere. Așa puțini cum am fost, am strîns vreo 10 saci mari de gunoi, eu zic că oricum a meritat, măcar și pentru lecția dată copiilor mei, și pentru cele trei ceasuri petrecute afară, într-o zi frumoasă de toamnă!
joi, 29 octombrie 2009
Curăţenia de toamnă - malul Cibinului
În urmă cu ceva vreme vă arătam cum este malul Cibinului în zona mea, cît ar putea fi de frumos dacă oamenii ar fi altfel. Sîmbăta asta, în cadrul acţiunilor Ecostart, vom încerca să facem ceva, nu spun că vom schimba totul, dar puţinul nostru poate va trezi lumea de acolo, poate vor conştientiza şi ei că natura nu este o mare ladă de gunoi la dispoziţia lor. Vă cer din nou ajutorul, pentru o cauză bună!
joi, 22 octombrie 2009
Curățenia de toamnă. Partea 2
Probabil o parte dintre voi ați aflat deja din presă, sau ați participat chiar la prima acțiune din cele înscrise în ”Curățenia de toamnă”, o inițiativă lăudabilă a celor din grupul Ecostart. Și, pentru că, freecycle înseamnă interes pentru ecologie, pentru un mediu mai curat și pentru oameni mai prietenoși cu natura din jur, iată aici și propunerea pentru următoarea acțiune, de sîmbăta asta, așa cum a fost gîndită de către organizatori:
~ Curăţenia de toamnă ~
VREM UN SIBIU CURAT. VREŢI ŞI VOI?
Sâmbătă, 24 octombrie 2009, între orele 9:30 - 13:00,
vă aşteptăm la curăţarea zonelor verzi, a aleilor şi a trotuarelor de lângă locuinţaDumneavoastră:
Sibiu, Bd. Mihai Viteazu - str. Aleea Buia
Suntem 5 oameni care facem asta din proprie iniţiativă, în mod conştient, fără bani, pentru a avea un oraş mai curat şi un mediu mai sănătos, lipsit de gunoaie.
Ştim că singuri, doar 5 oameni, nu vom putea acoperi decât o mică zonă verde.
Important este să fiţi şi Dvs. conştienţi de acest lucru şi să participaţi la curăţenie în număr cât mai mare, astfel încât zonele curăţate în intervalul orar precizat mai sus să fie cât mai extinse.
Aveţi nevoie doar de una-două unelte (greblă, lopată, eventual o mătură) pentru fiecare grup de 10-15 oameni, de un minim de echipament (mănuşi, saci menajeri saupur şi simplu plase folosite) şi de ... bună dispoziţie J
În caz de vreme nefavorabilă (ploaie sau vânt puternic), acţiunea se amână pentru sâmbăta următoare, 31 octombrie 2009, aceeaşi oră, 9:30.
VĂ AŞTEPTĂM SÂMBĂTĂ, 24 OCTOMBRIE,
DE LA 09:30, lângă clădirea telefoanelor
de pe Bd. Mihai Viteazu.
Această acţiune NU are nicio legătură
cu vreo campanie electorală!
Ne puteți vedea, mai jos, acum două săptămîni, atunci cînd zona de ”lucru” a fost Aleea Streiu!
joi, 24 septembrie 2009
Masa Critică şi la Sibiu
Masa Critică este sărbătoarea mersului pe bicicletă.
În Sibiu, prima Masa Critică a avut loc în 31 iulie 2009, peste 150 de ciclişti participând in acea zi.
Vineri, 25 septembrie 2009, ne plimbăm din nou în masă cu bicicletele. După cum puteţi citi aici, vom avea parte de carnaval, doar Masa Critică reprezintă sărbătoarea mersului pe bicicletă.
În Sibiu, prima Masa Critică a avut loc în 31 iulie 2009, peste 150 de ciclişti participând in acea zi.
Vineri, 25 septembrie 2009, ne plimbăm din nou în masă cu bicicletele. După cum puteţi citi aici, vom avea parte de carnaval, doar Masa Critică reprezintă sărbătoarea mersului pe bicicletă.
joi, 27 august 2009
In Memoriam...
In Memoriam ... Adrian Alexandru Gîndilă:
coleg, prieten, voluntar (în cadrul clubului LEO Sibiu şi la acţiunea Freecycle® Sibiu de la Târgul de Crăciun 2008).
R.I.P. Adi-Alex...
coleg, prieten, voluntar (în cadrul clubului LEO Sibiu şi la acţiunea Freecycle® Sibiu de la Târgul de Crăciun 2008).
R.I.P. Adi-Alex...
miercuri, 13 mai 2009
Povestea Şoricelului
În încercarea de a-l ajuta pe Călin (http://www.mazemania.ro/2009/05/11/sunt-roman-voluntar/) vin cu o poveste găsită mai demult pe net. Nu mai ştiu sursa, ştiu doar că am gasit povestea căutând ceva pe google.
***
" Privind prin gaura din perete, un şoricel îl vazu pe fermier şi pe soţia acestuia desfăcând un pachet. "Oare ce se află acolo?" se întrebă şoricelul. A fost îngrozit să vadă că în pachet era o capcana pentru şoareci. Întorcându-se la ferma, şoricelul dădu de veste tuturor despre ceea ce văzuse. "Este o capcana pentru şoricei în casă! Este o capcană pentru şoricei îin casă!"
Găina a cloncănit, şi-a ridicat capul şi a spus: "Domnule şoarece, iţi pot spune doar atât: înţeleg că este o problemă gravă pentru dumneata, dar nu are nici o consecinţă asupra mea. Nu pot fi deranjată de această informaţie".
Apoi şoricelul se duse la porc şi ii spuse: "Este o capcană pentru şoricei în casă!". Porcul a fost impresionat, dar a răspuns: "Regret domnule şoarece, nu pot face nimic, poate doar să mă rog pentru tine. Poti să fii sigur ca eşti în rugăciunile mele viitoare".
Şoricelul s-a dus apoi la vacă şi i-a spus şi ei: "Este o capcană pentru şoricei în casă!". Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule şoricel, îmi pare rău pentru tine, dar în ceea ce mă priveşte pe mine această capcană nu mă poate răni în nici un fel."
În cele din urmă, şoricelul s-a întors în casă foarte deznădăjduit şi s-a decis să înfrunte de unul singur capcana. În acea noapte s-a auzit un sunet care vestea că ceva fusese prins în capcană. Soţia fermierului se grăbi să vadă despre ce este vorba, dar din cauza întunericului nu a văzut ca în capcană era coada unui şarpe mare şi veninos. Aşa că acesta o muşcase.
Fermierul se grăbi cu soţia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare. Toată lumea ştie că un bun remediu împotriva febrei este supa de pui, aşa că fermierul se duse şi sacrifică găina. Cu toate acestea, starea soţiei sale se înrăutaţea.
Prietenii şi vecinii veniseră să stea cu ea, iar ca să îi poată hrăni fermierul tăie şi porcul.
Soţia fermierului nu se însănătoşi şi în cele din urmă a murit. La înmormântare au venit atât de multe persoane încat fermierul a sacrificat şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi.
Şoricelul privea acum prin gaura din perete cu multă tristeţe...
Atunci când auzi că cineva are o problemă şi crezi că nu te priveşte, adu-ţti aminte că dacă unul dintre noi este ameninţat, noi toţi suntem în pericol. Toţi suntem într-o călătorie numită viaţă. Am putea să ne protejăm unii pe alţii (măcar în interese comune) şi să facem un efort special pentru a ne incuraja reciproc în faptele bune. Interesele pot fi de la cele mai individuale (egoiste) până la cele mai generale (altruiste – în beneficiul grupului). Unii dintre noi, chiar promovează şi principii (care sunt şi mai generale, deci vizează un bine mai larg).
Chiar dacă ar fi o viaţă mai scurtă şi cu mai multe dificultăţi, totuşi contează şi CUM o trăieşti. Felul deciziilor luate şi a compromisurilor acceptate, poate schimba foarte multe. Oamenii pot şi greşi, însă - de regulă - măsura lor este dată de magnitudinea (micimea) compromisurilor făcute în momentele de mari încercări. "
***
" Privind prin gaura din perete, un şoricel îl vazu pe fermier şi pe soţia acestuia desfăcând un pachet. "Oare ce se află acolo?" se întrebă şoricelul. A fost îngrozit să vadă că în pachet era o capcana pentru şoareci. Întorcându-se la ferma, şoricelul dădu de veste tuturor despre ceea ce văzuse. "Este o capcana pentru şoricei în casă! Este o capcană pentru şoricei îin casă!"
Găina a cloncănit, şi-a ridicat capul şi a spus: "Domnule şoarece, iţi pot spune doar atât: înţeleg că este o problemă gravă pentru dumneata, dar nu are nici o consecinţă asupra mea. Nu pot fi deranjată de această informaţie".
Apoi şoricelul se duse la porc şi ii spuse: "Este o capcană pentru şoricei în casă!". Porcul a fost impresionat, dar a răspuns: "Regret domnule şoarece, nu pot face nimic, poate doar să mă rog pentru tine. Poti să fii sigur ca eşti în rugăciunile mele viitoare".
Şoricelul s-a dus apoi la vacă şi i-a spus şi ei: "Este o capcană pentru şoricei în casă!". Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule şoricel, îmi pare rău pentru tine, dar în ceea ce mă priveşte pe mine această capcană nu mă poate răni în nici un fel."
În cele din urmă, şoricelul s-a întors în casă foarte deznădăjduit şi s-a decis să înfrunte de unul singur capcana. În acea noapte s-a auzit un sunet care vestea că ceva fusese prins în capcană. Soţia fermierului se grăbi să vadă despre ce este vorba, dar din cauza întunericului nu a văzut ca în capcană era coada unui şarpe mare şi veninos. Aşa că acesta o muşcase.
Fermierul se grăbi cu soţia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare. Toată lumea ştie că un bun remediu împotriva febrei este supa de pui, aşa că fermierul se duse şi sacrifică găina. Cu toate acestea, starea soţiei sale se înrăutaţea.
Prietenii şi vecinii veniseră să stea cu ea, iar ca să îi poată hrăni fermierul tăie şi porcul.
Soţia fermierului nu se însănătoşi şi în cele din urmă a murit. La înmormântare au venit atât de multe persoane încat fermierul a sacrificat şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi.
Şoricelul privea acum prin gaura din perete cu multă tristeţe...
Atunci când auzi că cineva are o problemă şi crezi că nu te priveşte, adu-ţti aminte că dacă unul dintre noi este ameninţat, noi toţi suntem în pericol. Toţi suntem într-o călătorie numită viaţă. Am putea să ne protejăm unii pe alţii (măcar în interese comune) şi să facem un efort special pentru a ne incuraja reciproc în faptele bune. Interesele pot fi de la cele mai individuale (egoiste) până la cele mai generale (altruiste – în beneficiul grupului). Unii dintre noi, chiar promovează şi principii (care sunt şi mai generale, deci vizează un bine mai larg).
Chiar dacă ar fi o viaţă mai scurtă şi cu mai multe dificultăţi, totuşi contează şi CUM o trăieşti. Felul deciziilor luate şi a compromisurilor acceptate, poate schimba foarte multe. Oamenii pot şi greşi, însă - de regulă - măsura lor este dată de magnitudinea (micimea) compromisurilor făcute în momentele de mari încercări. "
luni, 11 mai 2009
Prima întâlnire a tuturor membrilor Freecycle® Sibiu
„Prima întâlnire a tuturor membrilor Freecycle® Sibiu”. Sună “pompos”; este un titlu lung. Întâlniri între membri au mai fost. De regulă, i-am chemat până acum pe membri la acţiuni de voluntariat. Fiindca nu foarte mulţi s-au "înghesuit" la astfel de întâlniri, m-am gândit ca membrii ar putea fi interesaţi de întâlniri unde nu trebuie să ofere altceva decât bună dispoziţie pentru una – două ore. “Prima” doarece era prima dată când am chemat toţi membrii la o întâlnire relaxantă, cu scop definit (de a ne cunoaşte), însă fără o continuare după aceea, fără implicarea în anumite acţiuni.
Atunci când oferi un produs unui necunoscut sau când primeşti ceva de la o persoană pe care nu ai mai întâlnit-o, poate exista o oarecare teamă (normală, de altfel); aşadar, mi-am zis că poate fi util pentru oricare dintre membri să aibă şansa să se întâlnească cu ceilalţi într-o ambianţă plăcută, relaxantă. Astfel, i-am invitat pe toţi la o astfel de întâlnire.
N-am ales foarte bine data şi ora, din păcate. A doua zi după “ziua Europei” (motiv de continuare a petrecerilor şi a evenimentelor, deşi “ziua Europei” a fost deja), meci de baschet la “Sala Transilvania”, grătare, etc. Mă gândisem că duminică seara lumea e odihnită după weekend, că are timp pentru socializare, că a venit de la munte sau mare, că a încheiat cu vizitele duminicale, …
Deşi pe blog 4 persoane au votat că sunt interesate să vină la întâlnire şi 3 au votat că preferă data de 10 mai 2009, la întâlnire am fost doar doi oameni; o a treia persoană, un prieten de-al meu, a venit pe-acolo după un timp. Am discutat despre voluntariate, despre acţiuni trecute şi viitoare.
Recunosc, întâlnirea la care am chemat cca. 200 oameni a fost un fel de experiment. Eram curios câţi vor fi receptivi la idee, cum ne vom descurca cu aşezarea la mese în cazul în care ne-am fi adunat foarte mulţi, ce subiecte am fi abordat, ş.a.m.d.
Ca o concluzie, pot spune, pe lângă faptul că data şi ora nu au fost bine alese, că membrii inscrişi acum pe grupul Freecycle® Sibiu nu sunt interesaţi de întâlniri de socializare cu oameni pe care nu îi cunosc. Donează produsele pe care nu le mai folosesc, caută ce au nevoie, şi bine fac. Nu mă înţelegeţi greşit, nu condamn pe nimeni în legătură cu nimic. E doar o concluzie personală în urma unor evenimente, întâmplări. Scopul “freecycle” este de a ţine departe de groapa de gunoi produsele care mai pot fi utilizate; atâta timp cât scopul este atins, lucrurile sunt cât se poate de bune. Invitaţia la întâlnire este o dorinţă personală, nu o cerintă a Freecycle, iar motivele pentru care am propus aşa ceva le-am descris mai sus.
Atunci când oferi un produs unui necunoscut sau când primeşti ceva de la o persoană pe care nu ai mai întâlnit-o, poate exista o oarecare teamă (normală, de altfel); aşadar, mi-am zis că poate fi util pentru oricare dintre membri să aibă şansa să se întâlnească cu ceilalţi într-o ambianţă plăcută, relaxantă. Astfel, i-am invitat pe toţi la o astfel de întâlnire.
N-am ales foarte bine data şi ora, din păcate. A doua zi după “ziua Europei” (motiv de continuare a petrecerilor şi a evenimentelor, deşi “ziua Europei” a fost deja), meci de baschet la “Sala Transilvania”, grătare, etc. Mă gândisem că duminică seara lumea e odihnită după weekend, că are timp pentru socializare, că a venit de la munte sau mare, că a încheiat cu vizitele duminicale, …
Deşi pe blog 4 persoane au votat că sunt interesate să vină la întâlnire şi 3 au votat că preferă data de 10 mai 2009, la întâlnire am fost doar doi oameni; o a treia persoană, un prieten de-al meu, a venit pe-acolo după un timp. Am discutat despre voluntariate, despre acţiuni trecute şi viitoare.
Recunosc, întâlnirea la care am chemat cca. 200 oameni a fost un fel de experiment. Eram curios câţi vor fi receptivi la idee, cum ne vom descurca cu aşezarea la mese în cazul în care ne-am fi adunat foarte mulţi, ce subiecte am fi abordat, ş.a.m.d.
Ca o concluzie, pot spune, pe lângă faptul că data şi ora nu au fost bine alese, că membrii inscrişi acum pe grupul Freecycle® Sibiu nu sunt interesaţi de întâlniri de socializare cu oameni pe care nu îi cunosc. Donează produsele pe care nu le mai folosesc, caută ce au nevoie, şi bine fac. Nu mă înţelegeţi greşit, nu condamn pe nimeni în legătură cu nimic. E doar o concluzie personală în urma unor evenimente, întâmplări. Scopul “freecycle” este de a ţine departe de groapa de gunoi produsele care mai pot fi utilizate; atâta timp cât scopul este atins, lucrurile sunt cât se poate de bune. Invitaţia la întâlnire este o dorinţă personală, nu o cerintă a Freecycle, iar motivele pentru care am propus aşa ceva le-am descris mai sus.
miercuri, 15 aprilie 2009
Târgul de Crăciun 2008
Suntem în Atrium, la nefumători. Aici e linişte, putem discuta. Teodora, cea a avut ideea trimiterii unui comunicat de presă la începuturile Freecycle® Sibiu, Adela, cu primul articol sibian despre Freecycle® Sibiu şi eu, „acuzatul” :) Glumesc. Şi eu, cel care s-a „lovit” pe internet de ceva numit „freecycle” şi – neştiind ce face din cauza loviturii - l-a implementat şi la Sibiu :P
Am discutat şi am notat ce dorim să facem, ce resurse avem, ce experienţă avem (sau – mai bine spus – nu avem), unde ne pricepem şi unde nu ne pricepem. Acţiunea era de amploare, iar timpul era scurt. Doream să colectăm în primul rând jucării pentru copii cu care soarta nu a fost foarte blândă. Apoi am „dat undă verde” obiectelor de mici dimensiuni; obiecte care doream să fie schimbate între trecători. E drept, nu ştiam decât „în mare” în ce ne băgăm. Nu aveam, încă, informaţii despre accesul la stand ori despre cum arată el şi pentru ce perioadă îl putem „locui”. Ce ştiam sigur era ca doar noi trei nu am fi făcut faţă. Aşadar, am decis să dăm sfoară-n ţară (de fapt, doar pe grup, nu şi-n ţară) că avem nevoie de voluntari. De voluntari şi de obiecte pentru stocul iniţial, a.î. primii vizitatori ai standului să aibă cu ce schimba obiectele pe care le aduceau. Şi cum exista şansa ca primii vizitatori să afle abia atunci de existenţa standului Freecycle® la Târgul de Crăciun şi – astfel – să nu aibă vreun produs pregătit, trebuia să participăm cel puţin două zile.
La o săptămână după prima întâlnire, a avut loc întâlnirea cu voluntarii. Din dorinţa de a nu ne impune ideile, am lăsat lucrurile sa curgă oarecum de la sine, dând doar o direcţie şi un sens în care vrem să „meargă” ele. Iar ideile au curs, unele dorind să se „impună” peste cele stabilite de noi la prima întâlnire. Nu le-am putut lăsa să facă asta deoarece, cum am mai precizat, timpul era scurt şi nu ne puteam întoarce la starea din urmă cu o săptămână.
A urmat prima întâlnire cu organizatorii Târgului de Crăciun, cei de la The Little Giant, cărora le mulţumim şi pe această cale. Apoi a doua, şi a treia. Între timp, a avut loc şi a doua întâlnire cu voluntarii. S-au ales coordonatori pe categorii (relaţia cu presa, contactul cu „beneficiarii” jucăriilor, etc.) şi s-a făcut un program al prezenţei voluntarilor la stand. Totodată, s-a dat o formă afişului, care a fost finalizat apoi de una din echipe; o alta s-a ocupat de realizarea unui banner cu „Freecycle®”, banner confecţionat din materiale reciclabile.
Trebuia să împărţim cu cineva una dintre căsuţele din cadrul târgului; din păcate, căsuţa era plină cu produse, şi astfel ne-am ales cu un stand deschis pe lateral: mai precis, o masă cu acoperiş. Vremea ne-a ajutat şi nu am îngheţat în cele 6 zile ale participării noastre la Târgul de Crăciun. 15 oameni, câte 2-4 în fiecare joi şi vineri, între orele 17 şi 21, timp de trei săptămâni. S-au strâns 14 cutii voluminoase şi doi saci mari de rafie cu jucării, precum şi două cutii cu cărţi. Toate acestea au ajuns, în mod egal, în 22 decembrie 2008, la Centrul de zi „Casa Deschisă” din Sibiu şi la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă din Turnu Roşu.
Două persoane am mers la Centrul de Zi. Copiii erau la Ora Poveştilor (nu cred că se numeşte astfel, e un nume ales de mine pentru a „suna” mai frumos), asftel încât am putut duce jucăriile în bucătărie fără să ne vadă ei. Nu am avut voie să facem poze, deci vom păstra doar în minte bucuria lor la primirea darurilor. La Turnu Roşu au fost alţi doi voluntari. Şi copiii de aici au fost foarte bucuroşi pentru darurile primite. De asemenea, doamna profesoară a fost încântată de faptul că jucăriile erau diferite; centrul a mai primit, şi cu alte ocazii, donaţii, însă toate produsele erau identice (de ex., copiii primesc bluze – aceeaşi croială, aceeaşi culoare, doar mărimile diferă; vine un ajutor constând în jucării? aţi ghicit, toate sunt la fel). Nu e vorba despre nemulţumirea cuiva la primirea unor donaţii, ci despre încântare la vederea diversităţii.
Dragi donatori, dragi voluntari, dragi organizatori ai Târgului de Crăciun, dragi susţinători ai acţiunii, fiţi mândri de Dvs., aţi făcut fericiţi nişte copii care AU NEVOIE să zâmbească!
Am discutat şi am notat ce dorim să facem, ce resurse avem, ce experienţă avem (sau – mai bine spus – nu avem), unde ne pricepem şi unde nu ne pricepem. Acţiunea era de amploare, iar timpul era scurt. Doream să colectăm în primul rând jucării pentru copii cu care soarta nu a fost foarte blândă. Apoi am „dat undă verde” obiectelor de mici dimensiuni; obiecte care doream să fie schimbate între trecători. E drept, nu ştiam decât „în mare” în ce ne băgăm. Nu aveam, încă, informaţii despre accesul la stand ori despre cum arată el şi pentru ce perioadă îl putem „locui”. Ce ştiam sigur era ca doar noi trei nu am fi făcut faţă. Aşadar, am decis să dăm sfoară-n ţară (de fapt, doar pe grup, nu şi-n ţară) că avem nevoie de voluntari. De voluntari şi de obiecte pentru stocul iniţial, a.î. primii vizitatori ai standului să aibă cu ce schimba obiectele pe care le aduceau. Şi cum exista şansa ca primii vizitatori să afle abia atunci de existenţa standului Freecycle® la Târgul de Crăciun şi – astfel – să nu aibă vreun produs pregătit, trebuia să participăm cel puţin două zile.
La o săptămână după prima întâlnire, a avut loc întâlnirea cu voluntarii. Din dorinţa de a nu ne impune ideile, am lăsat lucrurile sa curgă oarecum de la sine, dând doar o direcţie şi un sens în care vrem să „meargă” ele. Iar ideile au curs, unele dorind să se „impună” peste cele stabilite de noi la prima întâlnire. Nu le-am putut lăsa să facă asta deoarece, cum am mai precizat, timpul era scurt şi nu ne puteam întoarce la starea din urmă cu o săptămână.
A urmat prima întâlnire cu organizatorii Târgului de Crăciun, cei de la The Little Giant, cărora le mulţumim şi pe această cale. Apoi a doua, şi a treia. Între timp, a avut loc şi a doua întâlnire cu voluntarii. S-au ales coordonatori pe categorii (relaţia cu presa, contactul cu „beneficiarii” jucăriilor, etc.) şi s-a făcut un program al prezenţei voluntarilor la stand. Totodată, s-a dat o formă afişului, care a fost finalizat apoi de una din echipe; o alta s-a ocupat de realizarea unui banner cu „Freecycle®”, banner confecţionat din materiale reciclabile.
Trebuia să împărţim cu cineva una dintre căsuţele din cadrul târgului; din păcate, căsuţa era plină cu produse, şi astfel ne-am ales cu un stand deschis pe lateral: mai precis, o masă cu acoperiş. Vremea ne-a ajutat şi nu am îngheţat în cele 6 zile ale participării noastre la Târgul de Crăciun. 15 oameni, câte 2-4 în fiecare joi şi vineri, între orele 17 şi 21, timp de trei săptămâni. S-au strâns 14 cutii voluminoase şi doi saci mari de rafie cu jucării, precum şi două cutii cu cărţi. Toate acestea au ajuns, în mod egal, în 22 decembrie 2008, la Centrul de zi „Casa Deschisă” din Sibiu şi la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă din Turnu Roşu.
Două persoane am mers la Centrul de Zi. Copiii erau la Ora Poveştilor (nu cred că se numeşte astfel, e un nume ales de mine pentru a „suna” mai frumos), asftel încât am putut duce jucăriile în bucătărie fără să ne vadă ei. Nu am avut voie să facem poze, deci vom păstra doar în minte bucuria lor la primirea darurilor. La Turnu Roşu au fost alţi doi voluntari. Şi copiii de aici au fost foarte bucuroşi pentru darurile primite. De asemenea, doamna profesoară a fost încântată de faptul că jucăriile erau diferite; centrul a mai primit, şi cu alte ocazii, donaţii, însă toate produsele erau identice (de ex., copiii primesc bluze – aceeaşi croială, aceeaşi culoare, doar mărimile diferă; vine un ajutor constând în jucării? aţi ghicit, toate sunt la fel). Nu e vorba despre nemulţumirea cuiva la primirea unor donaţii, ci despre încântare la vederea diversităţii.
Dragi donatori, dragi voluntari, dragi organizatori ai Târgului de Crăciun, dragi susţinători ai acţiunii, fiţi mândri de Dvs., aţi făcut fericiţi nişte copii care AU NEVOIE să zâmbească!
miercuri, 18 martie 2009
Sincer, nu mai stiu exact cum a inceput totul. Cred ca am aflat de Freecycle de pe un alt grup la care eram abonata. Mi s-a parut interesata ideea asa ca m-am inscris si eu in grupul de discutii. Inca din timpul facultatii mi-a placut sa ma implic in tot felul de actiuni organizate de ONG-uri asa ca, imediat ce am auzit de actiunea initiata de Freecycle in preajma Craciunului, mi-am oferit ajutorul, in limita timpului disponibil. Stiu ca au mai fost actiuni si inainte (plantarea copacilor), dar nu m-am putut implica deoarece majoritatea weekendurilor sunt plecata din Sibiu.
Asa, sa revin la Targul de Craciun. M-am dus la prima intalnire destul de reticenta deoarece nu stiam cine mai participa, ce vom discuta. Am ramas placut surprinsa cand am constatat ca erau cativa cunoscuti din facultate sau de la locul de munca si unii pe care ii stiam din vedere. Nu stiu cum li s-a parut celorlalti, dar eu m-am simtit foarte bine si chiar daca eram la prima intalnire cu ei am simtit ca fac parte din echipa. Actiunea a fost reusita, putea sa fie si mai bine daca eram mai multi voluntari dispusi sa stam in fiecare zi in Piata Mare la stand. Oricum, eu cred ca a fost un bun inceput, anul acesta vom stii mai bine cum sa ne organizam.
Cred ca cei care nu au facut niciodata voluntariat nu pot sa-si dea seama ce sentimente frumoase te incearca in acele clipe. Probabil depinde si de firea fiecaruia, dar recomand cu caldura oricui sa incerce macar o data sa ajute pe cineva dezinteresat, fara sa astepte ceva in schimb. Pana la urma asta e si ideea Freecycle, de ce sa depozitezi sau sa arunci obiecte de care nu mai ai nevoie cand ele pot fi de folos altora. Stiu, nu castigi nimic material daca le donezi, dar multumirea sufleteasca e suficienta, dupa umila mea parere.
Voi reveni cu un post legat de primele obiecte donate/primite prin intermediul Freecycle. Pana atunci, pe curand!
Asa, sa revin la Targul de Craciun. M-am dus la prima intalnire destul de reticenta deoarece nu stiam cine mai participa, ce vom discuta. Am ramas placut surprinsa cand am constatat ca erau cativa cunoscuti din facultate sau de la locul de munca si unii pe care ii stiam din vedere. Nu stiu cum li s-a parut celorlalti, dar eu m-am simtit foarte bine si chiar daca eram la prima intalnire cu ei am simtit ca fac parte din echipa. Actiunea a fost reusita, putea sa fie si mai bine daca eram mai multi voluntari dispusi sa stam in fiecare zi in Piata Mare la stand. Oricum, eu cred ca a fost un bun inceput, anul acesta vom stii mai bine cum sa ne organizam.
Cred ca cei care nu au facut niciodata voluntariat nu pot sa-si dea seama ce sentimente frumoase te incearca in acele clipe. Probabil depinde si de firea fiecaruia, dar recomand cu caldura oricui sa incerce macar o data sa ajute pe cineva dezinteresat, fara sa astepte ceva in schimb. Pana la urma asta e si ideea Freecycle, de ce sa depozitezi sau sa arunci obiecte de care nu mai ai nevoie cand ele pot fi de folos altora. Stiu, nu castigi nimic material daca le donezi, dar multumirea sufleteasca e suficienta, dupa umila mea parere.
Voi reveni cu un post legat de primele obiecte donate/primite prin intermediul Freecycle. Pana atunci, pe curand!
luni, 9 martie 2009
Primul produs
Aveam pe-acasă un monitor încă bun, pe care-l schimbasem doar pentru ecranul prea mic, de 14". Aşa că am pus mesaj: "OFER: monitor 14" "
Nu-mi mai aduc bine aminte care a fost al doilea produs dat pe grup, cred că era un încărcător de telefon mobil. În schimb, îmi aduc aminte de primul produs primit de mine, precum şi de următoarele două produse pe care le-am oferit. Primul produs primit de mine (de altfel, şi singurul până acum) a fost o lampă orientală. L-a oferit Adela Mohanu, cea care a scris primul articol in presă despre grupul Freecycle®
Nu stiu câţi dintre voi ştiu de existenţa "Clubului LEO Sibiu" sau câţi ştiţi ca sunt membru al acestui ONG. Ce vreau să vă spun, însă, e că am invitat-o pe Adela ca moderator al unei întâlniri LEO. Ce s-a întâmplat la şedinţă şi cum s-a descurcat Adela ca moderator :) nu are aşa mare importanţă; important e că aşa a aflat de acţiunile noastre, printre care şi cea de plantare copaci în Ştrand. Acţiune la care a şi venit, împreună cu soţul ei care a propus participarea Freecycle®
Staţi pe-aproape pentru a afla ce s-a mai întâmplat :D
vineri, 6 martie 2009
Freecycle® Sibiu - începutul
Vara lui 2008… Navigam pe internet. Eram pe pagina Asociaţiei “Bate Şaua să priceapă Iapa” din Bucureşti. Citeam despre un eveniment organizat de “Bate Şaua” şi mi-a sărit în ochi logo-ul Freecycle, care conţine şi o bicicletă. Practicarea ciclismului fiind un hobby de-al meu, am intrat pe pagina Freecycle® Bucureşti, crezând ca voi găsi informaţii despre ciclism. am găsit, de fapt, un grup yahoo prin intermediul căruia bucureştenii ofereau sau căutau diverse obiecte, obiecte de care nu mai au nevoie, obiecte pe care, în loc sa le arunce, preferă să le dea celor ce le folosesc. Mi s-a părut o idee excelentă; l-am contactat pe owner-ul grupului, întrebându-l cum pot crea un astfel de grup şi la Sibiu. Mi-a dat un link ce aparţine paginii freecycle.org
Am urmat apoi paşii descrişi pe freecycle.org; după câteva zile – o săptămână, m-a contactat un voluntar din SUA; am schimbat câteva email-uri cu informaţii (despre mine, din partea mea, despre cum sa creez grupul, din partea ei), grupul Freecycle® Sibiu a fost aprobat şi a fost „lansat” pe internet în 21 august 2008.
Următorul pas? Am invitat prietenii şi colegii să se alăture grupului. Apoi am trimis un comunicat de presă către presa sibiana. Primul articol a apărut pe sibianulonline.ro. Al doilea, pe monitoruldesibiu.ro. În circa 5 săptămâni grupul Freecycle® Sibiu a ajuns la 100 membri.
Primul produs s-a dat pe 1 septembrie 2008; a fost un monitor de calculator, de 14”. Au urmat altele, de la încărcător de telefon mobil, la geantă diplomat, veioză, până la animale sau obiecte mari de mobilier.
Acesta a fost…începutul… Povestea continuă, bineînţeles; în episoadele viitoare ;)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)