Gheorghe DIMA

S-a născut la Braşov în anul 1847 si pleacă de tânăr din Transilvania. Face liceul la Viena şi apoi va studia la Politehnica din Karlsruhe.

La Viena şi apoi la Graz şi Leipzig începe a studia muzica cu diferiţi profesori de canto. A cântat în operele din Klagenfurt şi apoi la cea din Zurich.

Revine la Braşov unde va preda muzica, apoi devenind dirijor şi în cele din urmă director (la doar 28 de ani) al Şcolii de Gimnastică şi Cântări, în diferite mandate. În urma morţii copiilor şi a soţiei, profund marcat de drama personală, decide să părăsească oraşul natal.

În anul 1878 pleacă la Leipzig unde îşi va definitiva studiile. iar in anul 1881 pleacă la Sibiu, în urma unui turneu ce îl va susţine în România şi în Transilvania. Aici va conduce „Reuniunea Muzicală Românească”. Aici va şi dirijor al corului catedralei ortodoxe şi a predat muzică bisericească la seminarul teologic şi la şcoala de fete a ASTRA.

Datorită activităţii sale, va fi numit dirijor al Asociaţiei "Hermannstädter Mannergesang Verein" (asociaţia muzicală din Sibiu).

Se recăsătoreşte la Sibiu şi va avea cinci copii. A locuit pe actuala stradă Avram Iancu.

Această asociaţie a românilor devine una dintre cele mai importante entităţi a emancipării naţiunii româneşti din Transilvania. Aceasta va fi una dintre cele mai prodigioase perioade ale vieţii sale. La Sibiu va compune majoritatea compoziţiilor sale (amintim „Mama lui Ştefan cel Mare”, „Hora”, liedurile, „Liturghia pentru cor de bărbaţi”, ). În anul 1884 va interpreta în premieră la Sibiu compoziţia „Hai la horă”. Tot la Sibiu şi tot în premieră în anul 1897 va interpreta „Peste vârfuri”, compoziţie dedicată lui Titu Maiorescu.

La Sibiu a avut multe alte compoziţii realizate şi interpretate în premieră, fie ca ne gândim la adaptări de muzică populară, la opere pentru pian, la coruri,

De la Sibiu revine la Braşov, repreia directoratul şcolii de muzică. Va suferi o nouă dramă în familie, apoi se va refugia în România în timpul războiului mondial. Va fi închis de autorităţile austro-ungare, fiind acuzat de colaboraţionism. La Cluj, va fi numit director al Conservatorului în 1920 si in anul 1925 moare la Cluj.

Sibiul îi va mulţumi, numind o stradă a oraşului cu numele personalităţii sale.