Este născut în 1945 la Hagyszekely, în Ungaria. Studiază la Oradea apoi specializându-se în teologie la Cluj Napoca şi artele la Bucureşti. Tot aici îşi obţine şi doctoratul.
Se mută definitiv la Sibiu, unde va lucra până în 2001 ca restaurator de gravură veche la Muzeul Naţional Brukenthal. De aici va începe a preda la Universitatea din Sibiu. El este cel care a realizat emblema acestei instituţii.
În 1980 este ales membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Sibiu. De asemenea face parte din Asociaţia Internaţională a Artiştilor Plastici Maghiari.
Este recunoscut pentru desenele sale dedicate Sibiului. În 2010 el a primit titlul de cetăţean de onoare al Sibiului. A fost singurul artist sibian ce a participat la deschiderea Anului 2007 când Sibiul a fost capitală culturală a Europei.
Melita RUHN s-a născut la Sibiu în 1965. A început a practica gimnastica la Şcoala Sportivă din Sibiu. De aici se va muta la Deva unde se va antrena împreună cu Nadia Comăneci sub îndrumarea lui Bela Karolyi. Participă la Campionatul Mondial de la Copenhaga unde va câştiga medalia de aur pe echipe (prima din istoria sportivă a României). Tot la aceste campionate mondiale de gimnastică, va câştiga medalia de bronz pe aparate şi la sol.
Participă la Moscova în cadrul jocurilor olimpice în 1980. Aici va câştiga cu echipa medalia de argint, concurând cu o fractură de gleznă. Ea va obţine cea de a şaptea notă de 10 din istoria gimnasticii mondiale (după cele şase note de 10 ale Nadiei Comăneci de la Olimpiada precedentă). Va câştiga de asemenea medalia de argint la bârnă şi cea de bronz la paralele.
Este o gimnastă română româncă de talie mondială, actualmente retrasă din activitatea competiţională, care este laureată cu argint olimpic la Moscova 1980 şi dublu laureată cu bronz la aceleaşi jocuri olimpice.
Se retrage din viaţa sportivă în 1982, la vârsta de 17 ani. Termină liceul la Sibiu apoi pleacă la Bucureşti pentru a termina studiile universitare. Pleacă din România în 1990. Astăzi este profesoară de educaţie fizică la o şcoală din Munchen.
Norbert HANN VON HANNENHEIM s-a născut la Sibiu în 1898. A făcut parte din familiile patriciene şi nobile ale Sibiului. După studiile liceale, făcute la Sibiu (probabil la Colegiul Brukenthal) şi odată cu finalul Primului Război Mondial şi a trecerii Transilvaniei la România, Hann von Hannenheim decide a părăsi Sibiul.
Pleacă la Graz la Leipzig şi apoi la Budapesta pentru a studia muzica. În 1929 se va înscrie la Academia de Artă din Berlin.
Este considerat unul dintre cei mai talentaţi compozitori ai perioadei anilor `20 – `30 ai secolului al XX – lea. Primele compoziţii le-a realizat în perioada studiilor de la Leipzig. Revine în România, unde în 1925 va obţine premiul „George Enescu” pentru compoziţie. În 1932 a câştigat Premiul „Felix Mendhelson Bartholdy”, iar în 1933 Premiul „Emil Hertzka”. A susţinut concerte la Berlin. De multe ori se va prezenta ca şi compozitor român.
Moare la Berlin în 1945, în urma unui raid aerian a aviaţei aliate. O altă variantă, mult susţinută în baza ultimilor cercetări, este că tânărul compozitor a murit într-un spital psihiatric din localitatea poloneză Miedzyrzecz (o primă cădere nervoasă o va avea încă la începutul anilor `30).
S-a născut la Braşov în anul 1847 si pleacă de tânăr din Transilvania. Face liceul la Viena şi apoi va studia la Politehnica din Karlsruhe.
La Viena şi apoi la Graz şi Leipzig începe a studia muzica cu diferiţi profesori de canto. A cântat în operele din Klagenfurt şi apoi la cea din Zurich.
Revine la Braşov unde va preda muzica, apoi devenind dirijor şi în cele din urmă director (la doar 28 de ani) al Şcolii de Gimnastică şi Cântări, în diferite mandate. În urma morţii copiilor şi a soţiei, profund marcat de drama personală, decide să părăsească oraşul natal.
În anul 1878 pleacă la Leipzig unde îşi va definitiva studiile. iar in anul 1881 pleacă la Sibiu, în urma unui turneu ce îl va susţine în România şi în Transilvania. Aici va conduce „Reuniunea Muzicală Românească”. Aici va şi dirijor al corului catedralei ortodoxe şi a predat muzică bisericească la seminarul teologic şi la şcoala de fete a ASTRA.
Datorită activităţii sale, va fi numit dirijor al Asociaţiei "Hermannstädter Mannergesang Verein" (asociaţia muzicală din Sibiu).
Se recăsătoreşte la Sibiu şi va avea cinci copii. A locuit pe actuala stradă Avram Iancu.
Această asociaţie a românilor devine una dintre cele mai importante entităţi a emancipării naţiunii româneşti din Transilvania. Aceasta va fi una dintre cele mai prodigioase perioade ale vieţii sale. La Sibiu va compune majoritatea compoziţiilor sale (amintim „Mama lui Ştefan cel Mare”, „Hora”, liedurile, „Liturghia pentru cor de bărbaţi”, ). În anul 1884 va interpreta în premieră la Sibiu compoziţia „Hai la horă”. Tot la Sibiu şi tot în premieră în anul 1897 va interpreta „Peste vârfuri”, compoziţie dedicată lui Titu Maiorescu.
La Sibiu a avut multe alte compoziţii realizate şi interpretate în premieră, fie ca ne gândim la adaptări de muzică populară, la opere pentru pian, la coruri,
De la Sibiu revine la Braşov, repreia directoratul şcolii de muzică. Va suferi o nouă dramă în familie, apoi se va refugia în România în timpul războiului mondial. Va fi închis de autorităţile austro-ungare, fiind acuzat de colaboraţionism. La Cluj, va fi numit director al Conservatorului în 1920 si in anul 1925 moare la Cluj.
Sibiul îi va mulţumi, numind o stradă a oraşului cu numele personalităţii sale.
Andrei Oțetea s-a născut în 1894 la Sibiel, lângă Sibiu. A studiat la Sibiu, la Colegiul Gh. Lazăr şi apoi la Braşov, fiind exmatriculat din primul liceu. De aici, de la Brașov, va ajunge să îşi realizeze studiile universitare la Sorbona, primind o bursă în acest sens de la Asociaţiunea ASTRA. Se specializează în studiul istoriei.
Devine profesor universitar, mai întâi la Iaşi, iar apoi la Bucureşti (aici ajunge prorector al universităţii). În perioada războiului va fi directorul Teatrului Naţional din Iaşi. După cel de Al Doilea Război Mondial, este numit director al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”. În 1955 devine membru al Academiei Române. Devinde, de asemenea, vicepreşedinte al Academiei Latine din Paris. A fost membru al Societăţii de Istorie Modernă a Franţei.
Realizează o operă istorică importantă, atât prin numărul studiilor sale, cât şi prin lucrările primordiale pe care le-a realizat. A fost coordonatorul primei istorii în date a lumii realizate de istoricii români. A fost coordonatorul volumului II şi III a „Istoriei României”. A publicat studii legate de istoria Imperiului Bizantin sau de Renaştere. A fost redactorul revistei de specialitate „Revue Roumanie d`Histoire”.
Moare în 1977 la Paris. În urma sa rămâne, la Biblioteca ASTRA, fondul cabinetului de documentare ce îi poartă numele. Acesta este înzestrat cu peste 6000 de cărţi, dar şi periodice, piese cartografice, icoane, etc...
Julius Joachim Ludwig von HORST s-a născut la Sibiu în 1830. După studiile din oraşul natal, pleacă la Viena unde va deveni cadet în 1844. Studiile absolvite îl vor ridica imediat la gradul de ofiţer.
Participă la războiul Imperiului Habsburgic cu Germania, soldat cu înfrângerea celor dintâi în 1866. După acest conflict i se încredinţează reformarea armatei austro – ungare. Prezintă un plan un plan de reorganizare al acestei armate și i se încredinţează aplicarea planului său.
Datorită succesului reformei sale, devine o persoană importantă la Viena, fiind numit ministru al războiului în 1873 şi consilier al împăratului un an mai târziu. În 1877 este înobilat primind titlu de baronet.
Datorită conflictelor politice de la începutul anilor `80 ai secolului al XIX-lea se va retrage din toate funcţiile publice ce le deţinea.
Moare la Graz (Austria) în 1904, la vârsta de 64 de ani.
La virsta de 4 ani îşi începe activitatea de gimnastă. La virsta de 14 ani se muta la Bucureşti, alăturându-se Centrului Naţional de Antrenament al Juniorilor. În concursurile de juniori obţine în anul următor două medalii de argint şi una de aur.
În numai un an, ea devine una din componentele echipei olimpice de seniori a României. Datorita unei accidentari ea ratează Olimpiada de la Atlanta dar obţine trei medalii de aur cu echipa României la campionatele mondiale intermediare. Participă la Olimpiada de la Sydney din 2000, obţinând medalia de aur pe echipe deşi în această perioadă suferea de o anemie acuta.
Se retrage din activitate in anul 2000 si se alătură echipei româneşti de canotaj dar in anul 2001 se retrage şi din această activitate, astăzi fiind antrenoare în Marea Britanie.
